Articulatia coxofemurala referat, Articulatia coxofemurala (soldul)
Categorie Sanatate Artroza soldului coxartroza - simptome Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe, de suport a greutatii corporale, permitand in acelasi timp, deplasarea corpului. Odata cu trecerea la statiunea bipeda, aceasta articulatie si-a readaptat anatomia si fiziologia prin cresterea robustetei si a mobilitatii. In jurul acestei articulatii s-au dezvoltat cei mai puternici muschi, pentru a asigura stabilitatea perfecta, contentia suprafetelor osoase si mentinerea pozitiei verticale a corpului.
În staţiune bipodală echilibrul este menţinut de antagonismul între abductori şi adductori. STATICA şoldului presupune ca în ortostatism şoldul să fie extins şi în poziţie indiferentă pentru rotaţii şi abducţie — adducţie.
Lungimea colului femural şi unghiul col-diafiză fac ca mişcările de flexie, extensie, abducţie şi adducţie să se asocieze cu rotaţie. Mişcările de flexie-extensie se asociază cu rotaţie; flexia cu uşoară rotaţie internă iar extensia cu uşoară rotaţie externă.
Flexia cu genunchiul extins este limitată la 90o limitată de tensionarea ischiogambierilor iar cea cu genunchiul flectat ajunge la o limitată de ischiogambieri şi contactul coapsă-bazin. Principalii flexori sunt: dreptul anterior din cvadricepspsoasiliacul, tensorul fasciei lata şi croitorul, la care se asociază până la orizontală adductorii şi dreptul intern, şi de la orizontală în sus fesierul mijlociu fascicolul anterior.
Extensia este limitată de tensionarea părţii anterioare a capsulei articulare şi ligamentul iliofemural. Hiperextensia este limitată de tensionarea ligamentului iliopubian şi a ligamentului ischiofemural, fiind posibilă doar prin flectarea şoldului opus şi accentuarea curburii lombare.
Extensorii principali sunt: semitendinosul, semimembranosul, biceps femural, fesierul mijlociu fascicolul posteriorfesierul mic la care se asociază dincolo de orizontală adductori, dreptul intern gracilisobturatorul extern şi pătratul femural, şi pentru menţinerea hiperlordozei — fesierul mare. Abducţia şi adducţia se asociaza cu rotaţie. Abducţia este limitată de tensionarea ligamentului iliopretrohanterian în cazul articulaţiei extinse şi de ligamentul pubofemural în cazul articulaţiei flectate.
La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal. Articulaţia sacro-iliacă - o diartro-amfiartroză. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de feţele: auriculară a sacrum concavă şi a osului coxal care este convexă.
Abducţia este realizată de tensorul fasciei latafesierul mijlociu şi croitor. Adducţia este limitată de întâlnirea coapselor iar după încrucişarea acestora de articulatia coxofemurala referat ligamentelor pretrohanterian şi articulatia coxofemurala referat.
Anatomia Sistemul Articular (generalități)
Adductorii mai puternici decât abductorii sunt reprezentaţi de: psoasiliac, fesier mic, drept intern, pectineu, adductori, semitendinos, semimembranos. Amplitudinea abducţiei-adducţiei creşte prin compensarea mişcării de către bazin.
Anatomia articulatiei soldului
Rotaţia externă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian ligament iliofemural şi ligamentul rotund. Rotatorii externi sunt: fesierul mijlociu fascicolele posterioarefesierul mare, gemenii, piramidalul, obturatorii, pătratul femural, pectineul, dreptul intern şi croitorul.
Rotaţia internă este limitată de fascicolul iliopretrohanterian al ligamentului iliofemural şi ligamentul ischiofemural. Rotatorii interni sunt: fesierul mijlociu fascicolele anterioarefesierul mic, semitendinosul şi semimembranosul. Există şi posibilitatea ca printr-o tracţiune puternică laterală să se obţină un mic grad de depărtare a suprafeţelor articulare, mişcare pasivă descrisă de Gray fără rol în locomoţie.
