Articulatii dureroase umar
Un traumatism poate afecta orice ligament, tendon, bursă, cartilagiu sau os la nivel articular. Durerea la acest nivel poate fi provocată de o serie de boli sau afecţiuni ale articulaţiei umărului, ţesuturilor moi, ale oaselor sau ale nervilor.
Căutare Descrierea durerii de umăr Umerii sunt deosebit de predispuși la traumatisme, luxații și întinderi musculare și rigiditate dureroasă. Mai jos, prezentăm cauzele obișnuite ale durerii de umăr și modul de tratare a acesteia.
Etiologia durerii de umăr este deci multiplă, implicând un anumit tip de travaliu, fiind mai frecvent întâlnită la persoanele care lucrează la calculator, la casieri, coafeze, în sporturile de aruncare, tenis, înot, volei etc. Ocazional, durerea de umăr poate apărea în prezenţa condiţiilor patologice cervicale, a ischemiei miocardice, în cazul chirurgiei sânului, toracice sau în prezenţa hemiplegiei.
Ce trebuie sa stii despre durerile de umar si ameliorarea lor
Ca frecvenţă, leziunile degenerative de tip periartrozic ocupă primul loc. Dacă durerea iradiază dincolo de cot sau până articulatia condrosternala nivelul mâinii, atunci sursa este frecvent la nivelul coloanei vertebrale cervicale sau este de origine neurogenă.
Generalitati Articulatia umarului gleno-humerala sau scapulo-humerala este formata de capul humeral si scapula omoplat.
Dacă durerea nu apare la mişcare, sursa probabilă nu este la nivelul umărului, ci tot la nivel vertebral cervical sau neurogen. Cauzele cele mai frecvente articulatii dureroase umar pot genera durerea cronică de umăr sunt: tendinitele, sinovita, artroza, ruptura manşetei rotatorilor, tendinoza calcară, articulatii dureroase umar humero-scapulară sau umărul îngheţat etc.
Tendinita răspunde la analgetice şi la antiinflamatoare nesteroidiene, dar durerea severă poate necesita corticoterapie injectabilă. Fizioterapia este utilă în cazurile cu rigiditate persistentă a articulaţiei.
Artroza acromioclaviculară produce dureri localizate la articulaţia acromioclaviculară, mişcările de ridicare maximă şi abducţie fiind limitate şi dureroase. Imaginea radiologică este caracteristică.
Durerea se instalează lent, fiind situată în apropierea inserţiei muşchiului deltoid. Pacientul relatează imposibilitatea de a dormi pe partea afectată, nu poate ridica lateral şi nu poate roti extern braţul.
Ca tratament necesită doze mari de antiinflamatoare nesteroidiene şi administrarea intraarticulară de corticosteroizi. Poate beneficia de manipularea sub anestezie după rezolvarea durerii. Netratată, se poate rezolva după un an, până la doi ani.
Să nu uităm fizioterapia, care trebuie luată în considerare, datorită efectului ei analgetic şi antiinflamator. Recomandările terapeutice ţintesc controlul durerii şi ameliorarea funcţionalităţii şi a calităţii vieţii.
Educaţia pacienţilor şi metodele fizioterapeutice ocupă un loc important. Dr Anca Gostian-Culda.
