Tipuri de leziuni la gleznă

Fractura tipuri de leziuni la gleznă implică cel puțin două maleole și partea posterioară a tibiei este definită ca o fractura tri-maleolară. Probabil ai suferit o traumă ȋn urma unui accident de mașină, un traumatism cauzat în timpul unei activități sportive sau a unei căderi accidentale. În funcție de diferitele tipuri de fractură, există diverse tratamente chirurgicale la care să fii supus.

Numeroase substitute osoase sintetice sunt folosite la fel de bine ca niște fixatoare externe. Veți fi capabil să începeți reabilitarea după o anumită perioadă de mobilizare cu un plasture sau fixator.

Este important să știți ca reabilitarea propusă pentru acest tip de patologie este una pe termen lung și provocatoare, necesitând ȋn medie patru luni, pentru realizarea unei recuperări discrete a funcționalității și aproximativ opt luni pentru revenirea la activitatea sportivă. În general, înlocuitorii osoși sintetici sunt îndepărtați la un an după intervenția chirurgicală.

Reabilitarea după îndepărtarea lor va dura aproape o lună. Tratamentul ȋn cazul acesta poate fi conservator sau chirurgical ȋn cazurile mai severe.

Oricum ar fi, putem trata ȋn mod eficient acest tip de leziuni, folosind propriul nostru proces de reabilitare conservatoare sau prin elaborarea unui program specializat de reabilitare post-chirurgicală. La o luna după operația de corecție, de obicei vi se va recomanda să purtați un pantof ȋn forma de pana, care permite înclinarea de pe toc pantof Talus.

Apoi, veți fi capabil ă să începeți procesul de reabilitare. Durerea va fi prezentă pe parcursul primelor faze după interventția chirurgicală, ȋn special atunci când o anumită presiune acționează asupra cicatricei noaptea ȋn special iar tumefacția va afecta partea din față a piciorului.

Recuperarea începe cu terapiile fizice pentru a reduce durerea și tumefacția, drenaj limfatic și masaj la picioare; apoi mobilizarea articulației gleznei și a degetului mare și consolidarea treptată a piciorului, gambei și a mușchilor coapsei, exerciții de pregătire pentru mersul pe jos și abandonarea treptată a cârjelor.

Examinarea trebuie făcută bilateral, întâi pe partea sănătoasă. Astfel, avem un diagnostic mai ușor. Examinarea fiecărei structuri în parte dă o imagine asupra a ceea ce este traumatizat și ce nu. ÎnOTTAWA a emis criteriile clinice de diagnostic a unei entorse, criterii care permit evitarea indicării examenului radiologic: 1 palparea să nu găsească durere pe traiectele și inserțiile ligamentelor talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior. Când diagnosticul unei entorse se limitează la criteriile clinice OTTAWA, trebuie reexaminat pacientul după câteva zile.